un kil de discernamant va rog!

Există persoane care nu discern. Multe. În mod normal...aceste persoane ar fi cosiderate smintite, nebune, sărite de pe fix şi internate. Nu? Ei bine, NU. Depinde de ce discernământ e vorba. Îmi aduc aminte că înainte de 89 erau cozi. La orice. Chiar şi la nimic şi erau destul de multe persoane care stăteau la o coadă fără să ştie ce se vindea. Într-o dimineaţă de ianuarie...când aveam poftă de lapte cu fidea...am mers cu frate-miu să luăm lapte. 2 sticle. Câte o sticlă de persoană. Că ne-am lepădat unul de altul, ca fraţi, nu mi s-a părut aşa de grav atunci, poate mai târziu, dar un alt lucru mi-a atras atenţia şi l-am reţinut. Eram la rând de pe la 5 dimineaţa. Pe la şapte a venit vânzătorul. A deschis uşa pe dinafară şi a închis-o pe dinăuntru. Fapt care m-a deranjat. Fapt pentru care am tras de uşă. Şi de gratii. Fapt care a stârnit şi reacţia celorlalti participanţi la coadă. Numai că nu s-au aliat cu mine ci împotriva mea. Erau smintiţi...n-aveau discernământ...sau poate pur şi simplu li s-a părut că gestul meu a fost de prost gust. Deşi... 20 de ani după 89. Hypermarket. Văd nişte struguri frumoşi. Şi o femeie într-o uniformă care făcea ceva...pe lângă mine... Aşa că întreb: Strugurii mi-i pun eu sau mi-i cântăriţi dvs?
- Ei, asta ar fi chiar culmea, primesc răspuns. Trece un minut de gândire până când prind tupeu şi întreb:
-Şi de ce mă rog ar fi chiar culmea?
-Ar fi chiar culmea ca şefa de magazin să vă cântărească marfa.
-A, zic. Da, asta ar fi chiar culmea. Să-mi fie ruşine.
Vă puteţi închipui că deodată a apărut o altă persoană, sex feminin, trecută de prima şi a doua tinereţe care după ce mi-a tras o căutătură răutăcioasă, a cuprins-o prieteneşte pe şefa de magazin de după umeri şi au plecat spăşite amândouă într-o treabă cu mult mai serioasă? Ei bine da. Aşa s-a întâmplat. Să-mi fie şi ruşine şi de învăţătură.
Există persoane care nu discern? Poate...restul sunt internate în ospicii sau magazine.